E bine totusi sa fii roman!
Articol preluat din colectia scriitorului Tudor Octavian . Am lucrat, cu multe decenii în urmă, la un proiect de sistematizare a oraşului Foşcani. Operaţiunea pregătitoare se chema cartare. O echipă de trei umblam din casă în casă cu planul cadastral al unor cartiere mărginaşe verificându-i potrivirea ori nepotrivirea cu starea de fapt şi adunând date despre condiţia la zi a clădirilor. Condiţia celor care locuiau în aceste case nu interesa. Deşi, dacă ar fi fost să orânduim lucrurile în ordinea importanţei, la oameni era problema, nu la case. Seara, la hotel, întârziam un ceas sub duş şi tot nu mă simţeam curat, igienizat după îngălarea, după slinul şi abandonul peste care dădeam luând la rând nişte odăi coşcovite, afumate şi igrasioase şi având contact abrupt cu o lume resemnată în ordură, dezordine şi sărăcie. M-am ales, din experienţa mea de cartator al unor cartiere care urmau a fi demolate sau reciclate, cu mai multe întrebări: Ce-aş fi fost dacă mă năşteam într-una...