5 miliarde de euro puși la dispoziția României pentru infrastructura de apă și canal. Reușim oare să îi accesăm?

 Vrem "o țară ca afară" și sentimentul apartenenței la o societate dezvoltată, educată, cu un nivel de trai ridicat și servicii calitative. Înainte de toate însă, este important să avem în vedere gradul de dezvoltare a societății românești din perspectiva accesului la servicii esențiale, de bază, precum apa potabilă și canalizarea.

Cum stăm? Pe scurt, Europa - 99% canalizare și apă, România - 60%
La momentul aderării la UE, în anul 2007, gradul de conectare a populației României la serviciile de apă potabilă era de 53%, iar cele de canalizare de 47%. În prezent, după 15 ani, 70% din populație este racordată la servicii de apă potabilă, respectiv 53% la canalizare. Cert este că, deși începând cu anul 2007 au existat numeroase posibilități de realizare a investițiilor în infrastructura de apă și apă uzată prin atragerea de fonduri europene, România nu și-a îndeplinit obiectivele asumate.
Ceea ce a reușit în schimb, în ultimii 15 ani a fost reorganizarea sectorului de apă și apă uzată. Anterior aderării la UE, investițiile în acest domeniu se realizau în special în orașele mari, în funcție de capacitatea operatorilor locali de apă. Însă, în cadrul procesului de regionalizare început în anul 2007 prin Programul Operațional Sectorial Mediu, operatorii locali au fuzionat, înființând 43 de operatori regionali, majoritatea reprezentând servicii cu personalitate juridică, organizate la nivelul primăriilor și Consiliilor județene.

Situația/Perspectiva regională
Conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică, în regiunea de dezvoltare Centru (județele Alba, Sibiu, Brașov, Mureș, Harghita, Covasna), ponderea populației conectate la canalizarea centralizată este cuprinsă între 30 - 65%.
Vestea bună este că la nivelul fiecărui județ din Regiunea Centru, se află în curs de pregătire Studii de fezabilitate pentru investiții în infrastructura de apă-apă uzată, prin proiecte majore în valoare totală de 2,5 miliarde EUR, care ar urma să beneficieze de finanțare europeană, prin Programul Operațional Infrastructura Mare 2014-2020.
Vestea proastă este că suntem deja în anul 2021, iar execuția acestor proiecte nu se concretizează, deși ele ar asigura conectarea la serviciile de alimentare cu apă potabilă pentru 750.000 de persoane, respectiv îmbunătățirea serviciilor de epurare a apelor reziduale pentru cca. 2,5 milioane de persoane. Ba mai mult, există județe (Brașov, Covasna, Mureș) unde nu s-au finalizat încă proiectele de dezvoltare a sectorului de apă-canal începute în exercițiul financiar anterior, prin Programul Operațional Sectorial Mediu 2007-2013.
Comisia Europeană permite finalizarea investițiilor finanțate prin Programul Operațional Infrastructura Mare 2014-2020 până la finalul anului 2023. Deși acesta ar trebui să reprezinte un mare avantaj (pe lângă cel al numeroaselor resurse financiare puse la dispoziția României pentru astfel de investiții), implementarea proiectelor din Regiunea Centru este vizibil întârziată. Cauzele pot fi numeroase, începând de la procedurile dificile de achiziție publică, birocratizarea excesivă, însă rămâne de văzut și nivelul real de implicare a operatorilor regionali de apă din cele șase județe, a autorităților locale/județene și a celorlalte instituții responsabile de buna finalizare a acestor investiții.
Considerăm că suma imensă pusă în joc, combinată cu lentoarea unor funcționari și birocrația românească excesivă, justifică realizarea unor investigații aprofundate și în timp real asupra cauzelor care ne lasă fără nevoile fiziologice primare. Ocazie cu care vom vedea și dacă cei care au ca îndatorire accesarea fondurilor europene și implementarea proiectelor se preocupă exclusiv de autorealizarea și dezvoltarea personală sau ne iau în calcul și pe noi, românii cei europeni care asteaptă să plouă.